• Când Iorgulan a zburat cu raţele
  • Întâlnire cu trei urşi
  • Ursul şi fagurii de miere
  • Iubire, trădare şi flăcări
  • Comoara Stânei Legendare
  • Ciuma în Călineşti
  • Locurile rele
  • Pietrele Zmeilor
  • Jocul banilor
  • Avea Găzaru o puşcă
  • A murit de ziua lui
  • Când l-a tras somnul pe Iorgulan
  • Război, luptă, lovitură
  • Bejanu
  • Duilă şi vulturul
  • Cum a prins Duilă vulturul
  • Paparuda
  • Părul din Vârtop
  • Zilele în care e rău să munceşti
  • La vânătoare
  • Gamela neamţului
  • Floreţ şi ursul
  • Duilă, Floreţ şi lupii

Avea Găzaru o puşcă

 

Legenda

MO – Mircea Onică

R- Roxana Sularea

Avea Găzaru o puşcă, d`aia veche…erau pă vremuri cu cocoaşă… Şi cartuşele erau în tuburi de carton, şi dacă trăgeau un pic de umezeală se umflau…şi rămâneau înţepenite pe…pe ţevi, de multe ori gheara era peste ele. Şi unchiaşu’ zgârcit la cartuşe… şi le făcea, le modrigălea el... băga praf, ţinea, le… vai de mine, era… o meserie, o artă… să faci cartuşe, le facea el p-acolo…şi la vânătoare cu toată echipa, s-au dus la raţe. Ş-a băgat alice de 4 mm…d-ălea de…nici la raţe nu-s bune defapt, că sunt prea mici sau nu sunt cele indicate. Şi când a ajuns acasă n-a mai putut să scoată cartuşele pentru că erau... se umflase cartonul de la umezeala bălţii, de la ceaţă, de la ce-o fi fost, şi n-a mai putut să scoată cartuşele după ţeavă. Şi e aici un loc la Călineşti mai jos îi zice ,,La fagu cu lancea”, ţiitoare, se face bătaie pe la Piatra Vărcarului, şi ţiitoarea e cunoscută ca ţiitoare bună, unde ies... lighioanele. Grăzaru s-a dus, s-a aşezat în ţiitoare acolo, cu cartuşele, că cea mai bună soluţie să le scoată, le putea trage în aer şi după tuburile goale le scotea. Da el... cum, ce să strice 2 cartuşe? Ce înseamnă aia. Nu le-a tras şi s-a dus în ţiitoare cu alice de 4 mm, ş-a venit ursu’. Unchiaşu’... dilemă mare, ce să facă? Putea să lase ursu’ să treacă... era pacat... să treacă 100 kile de cârnaţi pe lângă el, nu? Pe de altă parte, să-l impuşte cu 4 mm... nu era de împuşcat ursu’. Şi l-a lăsat pe urs de i s-a apropiat la 4-5 m. Ş-atuncea unchiaşu’ s-a ridicat în picioare şi ursu’ când se sperie, se ridică în două labe, ăsta e reflexul lui. Şi ursu’ s-a ridicat în două labe şi ăsta i-a pus puşca în piept, 4 mm. A făcut un găuroi cât toate zilele. I-a căzut ursu’ la picioare. Îţi dai seama cât sânge rece a putut avea unchiaşu’ ăla în el... să laşi ursu’... când ştii că ai 4 mm pă ţeavă, mă... să se apropie la 4 m de tine!

R: Povesteai că stăteau în observator vânători iscusiţi şi făceau pe ei....

M.O.: Ce...la chilot... Aşa îi zice aicea, p-aici, uite colo, e o plantaţie îi zice ,,la chilot” era un observator. Şi dădeau ăştia cu porci, porci de pe la combinate, cu nu ştiu ce acolo că vai de mine, să vină vânătorii inscusiţi să împuşte ursu’ din obsevator. Şi era observator aşa complet închis la vro 4-5 m înalţime de n-aveai...aşa, şi ursu’ avea porcii atârnaţi la 20 m şi trebuia să se urce, şi când se urca acolo în... unde se suia ca să culeagă porci, vânătorul iscusit trebuia să-l împuşte, curajos, trebuia să-l împuşte, cam aşa se făcea vânătoare cu ştaif până acum cațiva ani şi se mai face şi acum, da nu-i normal. Şi într-o seară, era un... era paznic Titi Draghici, paznic de vânătoare şi era unu Pieptea... îl chema, era miliţian, poliţist pe la Govora p-acolo pe undeva, vânător că-l ştiu că dăduse odată cu mine examenu’ de vânătoare, un băiat fain aşa şi de treabă....haios. Şi l-au luat aştia...”Hai, bă, să vezi şi tu urşi, că pe la Govora nu stau urşii în coadă ca pe Valea Călineştiului în sus, hai să vezi şi tu!” şi s-a dus Pieptea să vadă ursu’. Şi au stat ei în observator, au stat, au venit 2 ursaci, toboşari din aia de vreo 2-3 ani, p-acolo pe la porci, s-au urcat, s-au moşoit şi când s-au urcat să se agaţe după porc, dintr-o dată au stat urseicii, n-au mai mişcat... Şi când s-au uitat aştia din observator venea bunicul lor... ditamai namila de urs. Ăia mici blocaţi sus în mesteacăn, în ce erau agăţaţii porcii... n-aveau unde să coboare că venise tartoru` şi le dădea ăla o bătaie de... şi nu ştiau ce să facă... ăia cocoţaţi acolo, ăsta i-a văzut, ursu’ mare i-a văzut p-ăia că erau la hoitu’ lui, în mintea lui a-nceput să se urce pe mesteacăn... şi ăia săracii în vârful mesteacănului şi ăsta a început să răngăne, să zbiere la ei, că nu se putea urca, că se mişca mesteacănul cu el, ditamai lighioana. Ăia mici ş-au dat drumul de acolo să-şi rupă oasele când au bufnit de acolo, ş-au luat-o la fugă, ăsta orăcăia ca toţi dracii şi marele vânător Pieptea n-a mai putut să se ţină... ş-a dat drumu’ în chiloţi, ş-a luat chiloţii şi i-a aruncat prin tufe p-acolo, au rămas chiloţii vreo 2-3 ani şi de-atunci a rămas toponim ,,plantaţia de la chiloţi” de la chilotul lui Pieptea.